Tuesday, September 28, 2010

Balada unui scaun






Amuţit de multe veacuri,
S-a stins cu timpul într-un ceas;
Şi mai aşteaptă încă semnul
De-a cere lumii un răgaz.

Îşi plânge agonia-n taină,
Dar se animă în răstimp,
Când porneşte să viseze
La braţul unui trandafir.

O ultimă dorinţă are:
Să mai asculte în ecou
Cum toată lumea fredonează
Balada unui scaun gol…