Thursday, January 30, 2014

Intimitatea unui asfalt

Tremură sub talpa-mi moale
Un asfalt bătut de gânduri,
Îşi scria, într-un jurnal,
Viaţa lui, în mii de rânduri:

 "Ce pot, Doamne, să mai fac,
Cât pot oare să mai sper
Că va înceta infernul
Străzilor din cartier?

M-am sperat mai de cu seară
Căci o oră-am fost blocat
De-o minunăţie albă
Cu roţi multe şi volan.

Ce-a avut tâmpul în cap
Nici că am să pot visa,
L-am văzut întrând în stâlp
Şi-apoi drept în cârca mea. 

Nu-ţi mai spun ce rău mă simt,
Sunt batjocura la toţi,
Mii de cicatrice am…
Un asfalt călcat de roţi !

Niciun om nu s-a oprit,
Să se uite-o clipă-n jos
Şi să-mi multumească mie,
Mai ceva ca lui Hristos!

Ce s-ar face lumea asta, 
Daca eu nu aş mai fi?
Ar călca numai în gropi,
În noroi şi mărăcini!

Toate damele cochete, 
Cu sclipici şi pene-n cap
Să se uite cum stau eu 
Sub pantofii lor de lac!

Că mi-e bine ori că nu, 
Nimeni nu s-a intrebat.
Asta e! Mi-accept destinul, 
Sunt un zeus surogat!

Singurul lucru ce-mi place, 
Şi-l aştept nerăbdător
E când blonda se rujează, 
Aşteptând la semafor.

Aprig,cum mă ştii, din fire,
Eu pe vârfuri mă ridic
Şi o studiez cu poftă
Faţă, spate şi profil...

Ea, cu genele-i întoarse, 
Mă sfidează din privire,
Zici ca-ar vrea să îmi deschidă
Vreun proces de hărţuire.

Fără să-mi acorde şanse, 
Demarează furios
Şi-o petrec cu ochii goi, 
Rumegându-i fumul gros... 

Proprii sorţi îmi sunt nefaşti,
Chiar mă simt al nimănui,
Dar am să v-arăt, degrabă,
Cum se pune pofta-n cui!

Am să mă razbun drăceşte 
Şi voi cere socoteală!
Chiar acum voi picheta 
Primăria Generală! “